Delir


Mai e timp, calculă Jory. Zdruncinătura îi stresase genunchii peste măsură, iar oasele lungi se cam hâțânau în țâțâni. Jory știa că este urgent să intre la adăpost într-o curte bine izolată, unde abcrabii nu au pătruns și vidul nu ajungea. Privi în jur. Miji ochii, nu vedea mare lucru. Jory se repezi întâi la … More Delir

Nocturn


La nivel teoretic, am făcut și eu parte din această populație tribală, până de curând, socoti Jory, care mai avea un pic de energie să alerge, deși tot patina pe loc. Un vârtej de praf se formase împrejurul lui și creștea odată cu neobosita pompare a membrelor, iar efortul lui era răsplătit printr-o sporită eleganță … More Nocturn

Fugar


Tot alerga, și de la un timp se simțea de neoprit. Pe umeri auzea cum fâșâie noaptea pelerină, și se strecura prin fluviul de întuneric cu mare pricepere, de parcă s-ar fi născut acolo. Capul lui Jory se zgâlțăia ca un balon în furtună, pumnii, coatele, genunchii, gleznele, locuri unde se îmbinau diferitele părți ale … More Fugar

Vidul Abcrab


Sări pe fereastră în curtea unde găsi toate gri. Nu era suficientă lumină ca să se vadă culorile. Doar puțină, cât să trezească griuri peste griuri, încât curtea părea a unei fabrici care produce panouri gri, și apoi le depozitează în cele mai ingenioase moduri. Luna Carbo arăta ca un gnom la pândă. Foarte zgârcită, … More Vidul Abcrab

Adevărăciune


Patrula paralel cu solul, sprijinit în palme, în cele 10 degete de la picioare, și pe genunchi, nu pe căpăcelele mobile ale lor, rotulele, ci mai mult pe, socoti Jory, capitelurile tibiilor. Se afla într-un tunel al privirii, obligată să se lățească la sol, parașută rămasă fără aer, turtită, ceva neguros îi apăsa ceafa iar … More Adevărăciune

Dobitocul


Jory socoti că o evadare temporară pe fereastra camerei din fund, care dădea spre curtea orătăniilor, era bine-venită, căci de acolo începând avea opțiuni variate: mai multă evadare, în multiple direcții, la alegere, către deal, ori pădurea țărmului, ori labirintul străduțelor mici prăfuite, în penumbră, tupilat prin fâșia de junglă buruienoasă de la marginea drumului, … More Dobitocul

Variante


Spaima era o matahală care umplea camera, încât lui Jory îi venea greu să se miște. Privirea i se umpluse de un roi de musculițe și nu mai vedea clar. Mai multe lănci ale soarelui treceau prin geam și se înfigeau în covorul gros cu model tropical, mâncat de termitele albe ale scamelor. Dacă ar … More Variante

La umbra miriapodului


Pentru că era prăpăstios din fire, ba chiar cocheta cu un soi mai blând de nihilism, în forul său interior Jory se vedea deja, pentru restul zilelor sale, hăituit de dihania socială a miriapodului birocrat, și de toate celelalte creaturi care așteptau la rând să consume populația, în care figura și el ca membru, experimente … More La umbra miriapodului

Miriapodul


O! Măreț Jubatu! Puternic vânător al apelor…nu era mai bine să zică pescar? Dar să numești un zeu felină pescar, cum suna oare? Era bun măreț, sau nu? Măreț pare că vine din măr, deși nu e așa, dar zeul e sensibil la aparențe, la sugestii și umbre, măreț, Jubatu stă în măr, rimează cu pădureț, … More Miriapodul

Ipoteza Dresorului


Jory reveni în camera lui, făcu patul și apoi încercă să se apropie de masa la care scria. Foile cu imnul închinat zeului din mlaștină Jubatu, reprezentat în artele grafice ca un jaguar mare iubitor de apă, aproape amfibian, ce înota extraordinar și se hrănea cu pește, erau multe dar goale, măzgălite și pătate, îndoite … More Ipoteza Dresorului

Mizantropie constructivă


Scârbit în mare măsură, Jory părăsi curtea către bucătărie. Soarele turat la maxim picura ceara lui fierbinte în capul cui se afla la îndemână. Pe când depășea pragul primului spațiu acoperit, cel al camerei albe cu geamuri înalte, pe care o visase înainte să existe și în care agoniza deseori când avea coșmaruri, un loc … More Mizantropie constructivă