Trei yeți cucuieți 17


Nu îndrăznea să scoată fesul. Chica imprevizibilă lua forme ciudate, respingătoare, de pârloagă. Firele de păr rebele se lipeau de țesătura electrizată. Magnetismul îl ciufulea, elibera vârtejurile din strânsoarea spumei fixative. Capul lui era atunci o alee a tornadelor, ca poza lui Jupiter, șirag de cicloane tropicale. Scoaterea fesului era un fenomen riscant, pe care … More Trei yeți cucuieți 17

Trei yeți cucuieți 16


Analiza lui era următoarea: Aleea Elanului adăpostea cu precădere familii de intelectuali, din cei subțiri, nu grosolani carieriști, vânători de diplome. Aceștia sunt mai sensibili, mai înțelegători decât restul populației unui oraș, au rezerve mari, neexploatate, de cordialitate, afabilitate, empatie și, foarte important: nu sunt faliți. Era de notorietate că genul ăsta de om urăște … More Trei yeți cucuieți 16

Trei yeți cucuieți 15


Marfa zdruncinată îndelungat începuse să cloncăne. Ceva se dislocase și protesta, în interior. Plecat de două ore, Grațiel se apropia de țintă: Aleea Elanului. Acum se grăbea: făcea pași mari, pe deasupra zăpezilor, să salveze timpul. Bulevardul Stăruinței, foarte lung, se contractă spectaculos și deveni minuscul, atâta de fulgerător înainta: ca vântu’, ca gându’. Ocoli … More Trei yeți cucuieți 15

Trei yeți cucuieți 13-Lăptăria


Stomacul lui harnic mistuise sandvișul mustos în grăsimi, si acum îl rodea fără milă. Scutul care-l apăra de angoasă, disperare și abis, se subțiase. Visa cai verzi pe pereți, bătea câmpii, căsca gura la toate alea, umbla aiurea, la ce bun? Îl plătea cineva să fie pierde-vară, târâie-brâu, nătăfletele consacrat, prostu’ satului? Nu-l plătea. Grațiel … More Trei yeți cucuieți 13-Lăptăria

3yc11-Medievalii


În drumul său spre Eldorado-Aleea Elanului-unde plănuise să vândă toată marfa pe care o căra în spate, pe șaua osului sacral, în scobitura lombară, Grațiel putea face un ocol, să vadă cu ochii lui lăptăria vandalizată. Nu-i părea rău de alegerea făcută, aceea de a merge pe jos amar de kilometri, pentru că iubea iarna. … More 3yc11-Medievalii

Trei yeți cucuieți 10


Iată-l! Primul om al dimineții! Pietonul zăpezilor. Ce bine. Grațiel avea nervii cobză de la atâta pustieșag. Un mare oraș altminteri foarte aglomerat, care să ofere un sentiment așa acut de creierii munților, o panoramă de banchiză, cu ghețarii plutitori ai blocurilor sumbri, îl cam băgase-n răcori în cele din urmă, deși aprecia mult poezia … More Trei yeți cucuieți 10

Trei yeți cucuieți 9


Buf…buf…buf…Rar. Creatura fornăia așa cum ar face-o un cal, pfrr! pftrr! sau pe-aproape. În cazanul clocotitor de fulgi în care se afla, Grațiel nu reuși să vadă ce anume era fugarul, sau cine. Cu siguranță, nu un concitadin, fie el biped sau patruped. Vreo sălbăticiune rătăcită, încolțită, cine știe, un urs? Urs asemănător omului? își … More Trei yeți cucuieți 9

Trei yeți cucuieți 8


Intemperiile îi dădeau senzația ca înaintează pe un câmp înghețat, pe o banchiză, către marginea lumii. Însă pista lui obișnuită, de pe care decola către job zi de zi, sau aproape, era intactă, cu toate reperele ei: o cofetărie cu prăjituri și torturi fosilizate, expuse în vitrina chioară, stația de tramvai cu bordura smulsă și … More Trei yeți cucuieți 8

Trei yeți cucuieți 7


De cum ieși, un cor de alice pufoase efemere îi ură bun venit în plină față. Îi plăcea să meargă prin zăpada înaltă. Un mic Eden de emoții, un stup inert bâzâia din nou între tiroidă și stomac. Familiar din copilărie, dar eluziv. Auzea sub tălpi: Cranț-cranț! Sunetul crocant al fulgilor striviți, o mușcătură dintr-un … More Trei yeți cucuieți 7

Trei yeți cucuieți 6


“La primele ore ale acestei dimineți, o patrulă de noapte a găsit lăptăria de pe Bulevardul Afirmării-Intrarea Undiței, devastată și vandalizată de trecerea unui autor necunoscut. Singurul martor ocular vorbește despre un urs asemănător omului, de culoare albă, cu ochii foarte roșii, pe care l-a văzut cum ieșea din lăptărie cu mai multe bidoane de … More Trei yeți cucuieți 6