Imobil

Ar fi cazul să mă întorc la masa de scris… O idee nouă îi traversase mintea, o căprioară ce trece prin fundul grădinii și lasă urme. Acu’, dacă voia carne proaspătă, avea de asmuțit dulăul și pe cei doi mici lătrători, Hauhau și Hamham, după sălbăticiune. Era un exercițiu intens în timpul căruia fumul caloriilor … More Imobil

Mdahone. Cel mai bun educator

aveam ceva proză de scris, dar m-am enervat recent pe proză și deci scriu proezie acum, un hibrid, cititor-dumneavoastră proezie un abulic în acțiune! fior de autenticitate scopul acestor rânduri este înseninarea, ocolul e mare mă crede cineva când zic: tenul gras și freza cu n-sprezece vârtejuri sunt ideale pentru eșec la examene îmi frecam … More Mdahone. Cel mai bun educator

Pe val, împotriva mării

Nu se grăbea să ajungă la un caiet. Torentul îi răcorea picioarele minții. Ce idei frumoase, păcat. Când bățul de scris lovea în fereastra absurdă, apărea un hău. Era subit pierit la minte. Așa că, ce să mai. CAIET ORIGINAR feriți șinele marfaru’ omizi pe nimb molfăie vestea i-a turnat plumb în șosete solul e … More Pe val, împotriva mării

Târâtor sau cățărător

So, da. Sunt în urmă cu toate, calculă Eh. Of, Haralbe, ce irosire. Muza aplică picături chinezești la suflet. Fă aia, fă ailaltă, fă! Fă! Unde-i ce-i al meu. Nu-i, c-așa-i la jug, efort conjugat. Sub-jug-atul șî subjugătoarea. Crank-crank-crank. MSBM. Marele Birocrat. Face recensământul post-invazie. Dar. Mai am timp. Mă voi reîntoarce la caietele originare. … More Târâtor sau cățărător

Focar de uniforme 2

O! Ce patrie frumoasă! Are munți, are câmpii, Are râuri, are lacuri, Are văi și are dealuri, O! Ce patrie ne-a-se-mu-i-tă! Fost lagăr birocrat, (În care am crescut) În prezent, colonie de extratereștri (punct). Am uitat ce e sonetul. Forma fixă n-o stăpânesc. Ignoranța e uitarea, vizibilitate scăzută. Foc mititel care nici nu încălzește, nici … More Focar de uniforme 2

Ghimpele în vest

Vei începe ziua, oricât de târziu va fi când te trezești din herghelia de cai verzi pe pereți unde îți omori timpul, ocolu’ cailor feerici, obicei prost, și vaci albastre pe tavan (caști gura la cireadă, vițel la poarta nouă sau cioară la cârlig sau bou-n dosu’ țevii), zicea unul dintre aforismele domestice care ghidau … More Ghimpele în vest

Muncit de gânduri

Ea lasă ordine scrise, o macină ideile, peste noapte. Umblă să instaureze matriarhatul. E ceva oțelit în sufletul ei, care taie brici, socoti Eh Oh. Să merg să caut ce am de făcut. Instrucțiunile generalului insomniac. Nu se gândește c-aș putea dispărea? Eu o fac, planuri de fugă se cheamă. La fel de bine, una … More Muncit de gânduri

Cei singuri

Prima regulă a celui singur era, înainte de invazie: Nu arăta nicio slăbiciune. Ei sunt prădători. Alde Târcolea. Fiare. Homo homini lupus est. Acum au dispărut. Sau ce s-o fi întâmplat cu ei. I-a speriat Moartea cu Motor. S-au zidit prin pivnițe. Mușcă din rădăcini, sapă spre Hades. Pentru Eh Oh Haralb nu conta. O … More Cei singuri

Secreta descompunere a birourilor

Libărci, libărci, libărci. Ah, funcționarii miasmatici. Sunt prea sărac în cuvinte pentru a-i descrie. Doar cu ceva precis, elastic și fatal le-aș veni de hac, o prașie de cameleon, un bumerang teleghidat, bolas cu mâna de gaucho indian cu tot. Îmi trebuie îndemânarea văcarului dezlănțuit… …și să-mblânzesc armăsarul sub copitele căruia cad, limba mustang. Bat … More Secreta descompunere a birourilor