Metoda spațiului


Motto:

“Am țintit epopeea și am nimerit parodia.”

Eohar privește retrospectiv

“Oi fi eu misogin, dar sunt un misogin împăcat.”

Eohar dă explicații

“Viespi de mustărie, asta sunt toți.”

Critica Deliciei la adresa consătenilor

“O să găsesc un job cât de curând sau, în fine, o să scriu despre asta.”

Eohar înainte de MAIP

“O arteră îi zvâcnea așa tare în dosu’ occipital al capului, încât privirea îi fugea, când spre dreapta, când spre stânga, îi era cețoasă și imposibil de focalizat.”

Diagnostic al lui Eohar legat de irigația craniană a unui personaj al său-bazat pe fapte reale

“Decât să folosesc vreun gerunziu, mai bine recurg la tot soiul de expresii îndoielnice.”

Eohar și scrupulele

Nu era limpede ce avea să se mai petreacă în acea zi. Părăsi camera cu amărăciune pe limbă.

E imposibil de știut ce se întâmplă, socoti el, ajutat de calculatorul mizerabilist din dotare. Pe vremuri, când zicea și el ceva, mereu se găsea-erau peste tot!-un universitar obtuz și netrebnic care să-l pocnească cu ștampila peste bot-erau o clică de socio-gnoseomăciucari care regulau tot ce prindeau, care agitau ștampile în loc de ghioage, cățărători înnăscuți, adevărați tarzani ai ierarhiilor birocratice, care plezneau de steroizii cunoașterii și zburau pe diplomele lor, covoare fermecate, cât mai sus, pe cracul sistemului.

Nici nu vreau să mă gândesc ce libărci uriașe sunt acum clasificatorii ăia nenorociți, aranjori și sforari, medită el prelung. Orașele au devenit, cu siguranță, de nelocuit, pentru omul încă normal, dac-o mai fi vreunul; gângăniile trebuie să fie cât dinozaurii de mari pe acolo. Mii de godzilla își freacă solzii pe betoanele alea sinistre; e încântător, n-am nicio îndoială.

Observă, din nou, că fiecare cameră avea un crepuscul de vacuolă diferit, prin care el trecea, o umbră fluidă, vag gânditoare. Luminozitatea se schimba după orientarea și numărul ferestrelor.

Reveni la masa de scris, în camera lui, cea din fundul casei. O foaie albă, imaculată, în care putea să dispară cu totul, se afla pe mijloc. Îl luă cu friguri.

Ce să mai explorez? Încotro s-o mai iau? Posibilitatea aventurii e redusă, chiar zero. Avea totuși două idei vlăguite: “Mult timp dupa aceea” și “În mileniul trecut”.

În “Mult timp după aceea” el, personajul, găsea un job bun într-un loc tare fain și era fericit până murea.

“În mileniul trecut” ar fi putut să fie o supă cremă de memorie cu crutoane de Esplandian-nume de cod pentru individul îndepărtat care fusese el cu decenii în urmă-dacă s-ar fi hotărât să urnească boii, în sfârșit, odată.

Luă fragilul corp de sticlă al stiloului în cleștele crispat pe care bunică-sa îl învățase să-l descrie cu numele lui Trei-în-Unu, tata lumii, când făcea instrucție cu el, la icoane. Opozabilul, arătătorul rahitic și nodurosul mijlociu. Hotărârea de a scrie se citea în arcuirea falangelor încordate.

În cotlonul unde-i fugeau ideile, să se ascundă de el, nu găsi nimic. Aveau o ascunzătoare nouă.

Pulpă de storyiii aveeem, băeeeț! Pulpă de storiiii! Ar fi cumpărat, fără să clipească, chiar atunci, idei proaspete, dac-ar fi trecut un vânzător ambulant cu ele.

Apoi, se gândi să aplice Ultima Găselniță, o metodă revoluționară, care permite unui scriicios să intre-n feedback-greoi, dar real- cu ipoteticul cititor.

Ultima Găselniță era Metoda Spațiului Alb.

Această metodă inovatoare ușurează sarcina celui care scrie, aerisește textul-mai ales pe cele mizerabiliste, dense și puturoase. Fiecare apariție a spațiului liber în text va fi explicată într-o notă subsecventă, sună reclama.

Se aruncă, hămesit, asupra foii. Mai precis, așeză penița, micuța balerină, la intrarea pe scena goală. Apoi-șa: liniuță, buclă, bastonaș, buclă, liniuță, pauză. Și iar. Și iar. Liniuțe, bastonașe, cârligele. Cârcei de viță. Cruciulițe, ace, spini. Frunzulițe și crenguțe.

Am uitat ce anotimp e în povestire. Am uitat și care erau, și câte. Cinci, trei? Șapte anotimpuri? Înapoi la memorie, cu pergamentele ei mucegăite.

Deci, de neuitat, iarna, când fantomele haiticurilor de altădată, mânate de crivăț, veneau în sat și speriau vitele, le îngropau de vii în blana lor albă…sau, cum s-o mai prezint, unii nici n-au auzit de haiticuri, sau de crivăț-altă descriere a iernii ___________________(spațiu alb)____________(spațiu alb, mă rog, cu piciorușe)_____________________

Aha, și toamna, când pică viespii grași din boltă, amețiți de must, și se zdrobesc de ciment, picături tărcate-plop!plop!plop! sau altă toamnă_______________________și vara, panarama de vară, când strigoi de praf bântuie pe străzi, s-aștern pe limbă și troznesc în dinți sau altfel de vară_________(spațiu alb)_____________

Mai era una, tare nesuferită. Prim’vara. Când renasc gărgăunii și se târâie din fundul pământului, la suprafață, să sperie oameni cuminți. Sau altă descriere a ei, lui. (Spațiu alb.)

_________________________________________________________

Marele avantaj al acestei metode este că vindecă blocajul, iar muncitorul cu penița are satisfacția să închidă o carte cât de cât rotundă, în cel mai scurt timp, calculă el rapid.