Trei cărți pentru Crăciun


Am în bibliotecă mai multe cărți esențiale din literatura universală, publicate de editura RAO. Pe care le-am citit. De exemplu, “Suflete moarte” de Gogol, “Departe de lumea dezlănțuită” de Thomas Hardy sau colecția de autor Peter Mayle.logo_rao Sunt fan RAO. Mă grăbesc, așadar, să răspund la provocarea campaniei lor, aceea de a recomanda trei cărți din oferta RAO, bune de citit în așteptarea Crăciunului.
Mai întâi, trebuie să spun că am trecut în revistă cărțile din pagina thriller a editurii, și am rămas cu o poftă nebună. Literalmente, îmi lasă gura apă.
Din suita de romane celebre a acestei secțiuni, am citit câteva de Dean Koontz și John Grisham. Îmi amintesc cu plăcere ce lecturi intense au fost, pline de suspans.

Am ales să scriu azi despre două cărți de la Rao Clasic și una de la Rao Ficțiune tineri. Sunt mai bine întipărite în memorie, au lăsat impresii mai adânci.
Acestea sunt:

  1. Ultimul Mohican, de James Fenimore Cooper
  2. Ciuma, de Albert Camus
  3. Marele Gatsby, de Francis Scott Key Fitzgerald

 

coperta_579_big

Ultimul Mohican

Marele Borges spunea, într-un interviu, că ar trebui să recitim de cât mai multe ori marile cărți ale copilăriei și adolescenței nostre, cele formative. Și că e păcat să le uităm.

El își dorea să fi făcut asta, în loc de a citi cărți noi, iar și iar. O dorință a ultimilor ani din viața sa era să audă poveștile cu care și-a hrănit imaginația de copil și în care, mărturisea el, stă esențialul, toată înțelepciunea și poezia lumii.rao2
Adevărat. Ultimul Mohican (1826) și Vânătorul de Cerbi (1841) sunt cele două romane ale maximei aventuri în sălbăticie, scrise de James Fenimore Cooper, scriitor american. Ele fac parte dintr-o pentalogie a vieții coloniștilor din primele generații, și ilustrează relațiile acestora cu nativii supranumiți indieni sau pieile roșii.

Pentalogia mai cuprinde Pionierii (1823), Preria (1827), Călăuza (1840).
De că să citești Ultimul Mohican? Pentru că are de toate. Are istorie, e inspirat din fapte reale. Are un erou legendar, Ochi-de-Șoim, la fel de impresionant ca Old Shatterhand sau Old Firehand, ai lui Karl May. Are un bun sălbatic, mohicanul Uncas, la fel de nobil și neînfricat ca Winnetou, căpetenia apașilor.
Ultimul Mohican are francezi și englezi în conflict, asediul unui fort, evadări spectaculoase, romantism și iubire cavalerească. Intrigă și trădare. Supraviețuire. Cruzime fără margini. Răzbunare. Nu zic mai mult, vă las plăcerea cititului intactă.
E imposibil să nu-ți placă, dacă ai în portofoliu Muschetarii lui Dumas, Ivanhoe de Walter Scott, Jules Verne…

 

coperta_2927_big

Ciuma

Publicat în 1947.

Vorbește despre destin și condiția umană.

E povestea supraviețuitorilor unei epidemii în orașul Oran din Algeria.

Un studiu al comportamentelor și reacțiilor la o situație de criză extremă.

Introduce un personaj care astăzi ar fi erou al jurnalelor de știri: doctorul Rieux.

Printre mulți rătăciți și pe bună dreptate, speriați, în fața spectrului negru al ciumei bubonice, doctorul Bernard Rieux, omul practic.

Supereroul cu o singură superputere: compasiunea (a se citi – devotamentul).

Vă invit să-l cunoașteți, pe el și pe Jean Tarrou, care vrea să devină un sfânt, chiar dacă nu (prea) crede în Providență.
O ultimă precizare: această carte va hrăni dorința de a fi mai buni și mai aproape de semeni. Un posibil roman din bibliografia obligatorie a Crucii Roșii sau Serviciilor medicale de urgență, dacă mă întrebați pe mine. Citiți-l.

 

coperta_3009_big

Marele Gatsby

Poate cea mai bună ilustrare a Marelui roman american.
Vara anului 1922. Tânărului milionar Jay Gatsby i se aprind călcâiele după preafrumoasa Daisy Buchanan. Căsătorită cu Tom Buchanan. Un zdrahon arogant, din aceeași clasă a celor mai bogați americani. Vedeți vreo sursă de conflict, până aici?
Poezia paginilor lui Scott Fitzgerald este fără egal. Bogați, frumoși, încă tineri, trecuți prin Marele Război, supraviețuitori deci, cu reînnoită poftă de viață, în plină epocă îngemănată a jazzului și automobilului, Nick, Jay și compania fac o echilibristică spectaculoasă pe marginea îngustă a ceea ce numim Visul American.
O carte actuală, o carte incredibil de bine scrisă, într-un stil precis, clar, riguros și minimalist, captivant și omnipotent.
Autorul te ia de mână cu frumușelul, deschide o ușă de care habar nu aveai că există, te invită să admiri lumea lui – ceea ce faci, cu gura căscată de admirație – trântește apoi ușa în urma ta și te lasă o vreme captiv, aproape personaj printre personajele sale.
O rețetă unică, irepetabilă. O experiență.
Nu am destule cuvinte pentru a vă recomanda Marele Gatsby.

Un vis, în așteptarea Crăciunului, când…

TOATĂ FAMILIA CITEȘTE!

Scris pentru SuperBlog 2016.